Aici

Ce mult mai e de atunci... deși puțin îmi pare

Când pentru prima dată te-am văzut,

Deși părea o pură întâmplare

Erai așa frumoasă de rămăsesem mut

Tu erai o copilă, iar eu într-o ureche

Și nu orice copilă, era adevarat

Am priceput că ești sufletul meu pereche

Când nu m-am mai putut opri din tremurat

Curajul s-a topit ca untu-ncins

Și neavând nimic de îngăimat,

Cu-n deget eu pe spate te-am atins

Și înspre ceafă  iute l-am plimbat.

Potop de vise atunci din deget au pornit

Și năzuințe și speranțe am prins,

Și m-am născut din nou când ochii ți-am citit

Spunându-mi fascinată: "M-ai atins!!!"

Și într-o seară după ce m-am adunat,

Douăzeci de ani se pare că au trecut,

Uitând să fiu timid te-am apucat

Și-am pus un uragan de fapte într-un sărut.

Îmi amintesc și acum răspunsul tău,

Și gura ta, cuptor , deloc banală!

Ce încingea nebun creștetul meu

Și-mi refăcea structura cerebrală.

Cum aerul deodată proaspăt l-am simțit

Și totuși uimitor cât de puțin...

Și cum ardeam tăiat ca de cuțit

Dar rece transpiram de să leșin

Și ne-am iubit. De fapt nu ne-am iubit,

Corect ar fi să spun că ne-am topit

Dar știu că mai apoi am dispărut

Și unul nou din noi a renăscut.

Și împletirea asta s-a făcut desfrâu,

Desfrâu de simțuri și trăiri .

Și despărțirile au început să doară

Făcând să curgă sentimentele pe-afară.

Și dintr-o zi n-ai mai venit...

Nu era zi urâtă, zi de vară..

Și iartă-mă te rog smerit,

Că am gândit că ai fugit

Și am rămas blocat de-atunci așa

Iubesc ce mi-a rămas, doar poza ta.

De-atunci odihna n-a mai apărut

Căci strigă fiul nostru nenăscut !

Nici somn în pace n-are trupul meu

Când bântuit sunt de sărutul tău !

Și nu pot să-mi găsesc un pic de liniște

Când ard in amintirea nopților de dragoste!

Și chiar de-aș vrea nu pot să mă opresc

Când te revăd în fiece femeie ce-o-ntâlnesc...

E clar, e trist sunt viu și te iubesc!

Te vreau și aștept din nou să te-ntâlnesc ,

Și jur, mă nasc din nou să te găsesc

Dar pân-atunci mai știu că ești a mea

Și știu ,mai e puțin și ne vom revedea.

O clipă doar mai e și mă întind

Aici, la capul tău, lîngă mormânt.