Capitolul III - Atia

                                 

                               Oooo Tu Stâlpul Dreptății! Cine                       

                               poate fi înțelept ca tine? Că Tu le-ai așezat  

                               pe toate la locul lor când ai împărțit 

                               vremea în soroace! Soroc de supărare și 

                               soroc de bucurie. Soroc de luptă și soroc de 

                               pace. Soroc de robie și soroc de libertate. 

                               Soroc de ură și soroc de iubire. Dar vremea aceia 

                               nu a venit încă....

                                                                   Dyia Aldin- fragment

     Atia... Fiica Uruk-ului.. Atia (Antic) ... Numele tău a fost ales de înalta preoteasă a templului Iștar. În noaptea aceia a avut un vis în care te-a văzut călcând în picioare timpul. A înțeles că veacurile sunt mai puternice ca templul Iștar dar tu ești mai puternică decât veacurile! A știut că templul vei fi tu. Dimineață erai la poarta templului într-un coș de nuiele. Scutecul a făcut-o să ințeleagă originea nobilă a mamei tale. Ea o cunoștea. Dar e o taină care a intrat în mormănt odată cu ea. Tatăl tău e un mister. Dar eu știu că ești vlăstar de zeu! Am văzut asta în ochii tăi. Am văzut asta înainte ca dragostea să îți schimbe culoarea lor. Am văzut și după ce și-au schimbat culoarea. Ai fost fiica templului! Mama ta a fost Iștar...Înalta preoteasă a înțeles că nu poate să îți ascundă nimic. Ai devenit inițiată și apoi înaltă preoteasă. În sufletul tău zac taine străvechi. Ai ajuns aici, în aceste locuri mânată de dorința ta de nemurire.

      Pentru grija slujbei în templul ei, Iștar a promis primei Înalte Preotese nemurirea- asta e cea mai mare taină! Nemurirea poate fi atinsă de o înaltă preoteasă dacă își găsește jumătatea astrală din care a fost ruptă primordial. Iubirea e calea! Cheile sunt înțelegerea. Nemurirea e țelul. Partea feminină a întregului nu poate fi trezită decât de partea masculină. Partea masculină are parte de deșteptare. Așa e scris. E în firea lucrurilor. Bărbatul a fost conceput prima dată. Dar este incomplet. Nu poate trăi singur. Fără bărbat nu există femeie. Fără femeie bărbatul dispare. 

      

        Flăcările focului strălucesc în ochii tăi. Flăcările iubirii luminează noaptea și îmi scurg viața din trup. Cuvintele tale mă împiedică să respir. 

     - Amer... Anouar Amer... -Print luminos... Te iubesc. Lasă-mă să mă bag în sufletul tău. Vreau să trăiesc și să mor în brațele tale.

    -Eli, Ameerah farid Azhara... -Dumnezeul meu, prințesă, unica mea floare... O să mă ucizi cu atâta dragoste. Te iubesc de mă scurg. O să îți rupi poalele ca să mă poți aduna de pe jos...

    - Anouar, o să mă iubești în seara asta? Tu înțelegi că TREBUIE să mă iubești? 

    - Eli. Ce vorbe sunt astea? Shailah- ochi frumoși, o să te iubesc și după ce o să mor! 

    - Stăpânul meu, vreau să mă iubești în seara asta!! Așa cum știi tu... De fiecare dată altfel. 

     Și ochii îți strălucesc de patimă. Iar eu mă simt strâns de ceafă. Nu mai văd bine! Te văd doar pe tine. 

     - Te vreau Eli! Și când te am, te vreau! 

     - A ta sunt, stăpânul meu! Sunt un câmp! Vin-o și cultivă-l!

     - Azi ești un câmp secetos! Am de lucru mult! 

     - Binecuvântată este seceta!!! O iubesc!

     - Pui de drac! Vin-o aici, umple-mi sufletul!

     Te-ai opus prima dată. Mă doreai, dar vroiai să atingi nemurirea! Nu știai că jumătatea primordială sunt eu.

   Atia... O femeie mare într-un trup de copilă. Străvezia te numeam ca să te supăr! 

      - O să îmi spânzur bucătarul de pirostii! Nu îți place mâncarea lui! 

      - Să nu faci asta stăpânul meu scump! mă certai. Îmi place mâncarea lui!

       - De asta esti așa de grasă? Aaaaaa! Tâlharul! Cu mâna mea îl spânzur! 

        - Anouar, Anouar! Nu mai glumi așa, viața mea! Mi-e teamă pentru bietul nefericit! Jură-mi că îl lași în pace! Jură-mi !

      - Iar tu jură-mi că o să mănânci!

       - Îți jur! O să mănânc! 

       - Foarte bine! A scăpat tâlharul! De ce râzi?

       - Pentru că nu știi ce o să mănânc acum că ți-am jurat!

       - Ce o să mănânci Eli?

       - O să te mănânc pe tine! Așa că să faci bine să fii aici de cel puțin trei ori pe zi! Parcă mi-e foame deja....

   

          Ai înteles că sunt jumătatea ta primordială când ai văzut haremul. Ai venit în fața mea și aveai o expresie de parcă te uitai la un spectru!

        - Al Nour! Haremul tău are trei sute de fecioare! 

        - Așa! 

        - Am vorbit cu ele... Sunt acolo fecioare care te așteaptă de zece ani! Nu te-ai atins de nici una dintre ele!!!!!!

        - Nu am dorit nici o femeie! Faruk! 

       La chemarea mea apăru în fugă un oștean

       - Poruncește Al Nour! 

      - Să fie sugrumate toate femeile din haremul meu!

      Te-ai aruncat atunci la picioarele mele strigând disperată! 

     - Nuuuuu! Să nu faci asta! Ucide-mă pe mine!!! Viața mea în schimbul vieților nefericitelor acelea!

      M-am azvârlit înapoi ca un cal speriat! Am tremurat la gândul că ai putea muri! Dacă oricine altcineva ar fi îndrăznit să imi ceară viața ta ar fi căzut străpuns pe loc de sabie. Tu te-ai aruncat iar la picioarele mele! 

     - Îndurare! Stapânul meu! Te rog! 

     - Eli... Dragostea mea! Sunt libere în acest moment datorită ție!  Ți le dăruiesc!  Faruk! 

     - Poruncă Al Nour!

     - Du-te în harem și sugrumă bocitoarea! Sufletul meu nu mai vrea să plângă!

     Și uite așa ai avut șansa să o slujesti pe Iștar cu trei sute de fecioare în loc de patruzeci. Și fără să știu am împinit și o proorocire. Templul avea nevoie de o jertjă! Jertfa a fost plânsul meu.Acesta a fost primul pas spre desăvârșirea ta ca templu. Așa ai devenit templul!

 ...toată povestea?   clik aici